Ce este nationalismul?
Nationalismul este o ideologie politica si culturala care pune accentul pe promovarea intereselor si identitatii unei natiuni. Aceasta conceptie poate lua diverse forme, de la un patriotism bland, care celebreaza cultura si istoria nationala, pana la extremele nationalismului agresiv care poate duce la conflicte si razboaie. Nationalismul a fost un motor principal in formarea statelor-natiune moderne in secolele XIX si XX si continua sa joace un rol important in politica contemporana.
In mod traditional, nationalismul este vazut ca fiind un produs al Europei moderne, dar formele sale pot fi identificate in diverse culturi si perioade istorice. Un exemplu notabil al nationalismului este unificarea Germaniei si Italiei in secolul al XIX-lea, cand lideri precum Otto von Bismarck si Giuseppe Garibaldi au folosit ideea de natiune pentru a unifica si consolida puterea politica si teritoriala. In timpurile moderne, nationalismul a fost un factor cheie in destramarea fostei Iugoslavii si in miscarile de independenta din tari precum Scotia sau Catalonia.
Potrivit profesorului Benedict Anderson, nationalismul este imaginat ca o comunitate politica ce este profund personala si emotionala, un sentiment mai puternic decat solidaritatea de clasa, de exemplu. El afirma ca natiunile sunt "comunitati imaginare" deoarece membrii chiar si ai celei mai mici natiuni nu se vor cunoaste niciodata pe toti ceilalti membri, dar in mintile fiecarui om traieste imaginea comuniunii lor. Aceasta perspectiva ne ajuta sa intelegem profunzimea si complexitatea acestui fenomen.
Identitatea nationala
Identitatea nationala este una dintre cele mai importante caracteristici ale nationalismului. Ea se refera la un sentiment colectiv de apartenenta la o natiune, bazat pe limba comuna, cultura, traditii si istorie. Acest sentiment este adesea cultivat prin sisteme de educatie, simboluri nationale si mituri fondatoare.
Identitatea nationala poate fi vazuta ca un dublu-edged sword. Pe de o parte, poate unifica membrii unei natiuni, creand un sentiment de apartenenta si solidaritate. De exemplu, in timpul Revolutiei Franceze, conceptul de "cetatean francez" a fost folosit pentru a unifica diferitele clase sociale si regiuni, promovand ideea de egalitate si fraternitate.
Pe de alta parte, identitatea nationala poate duce la excluderea sau discriminarea celor care nu se conformeaza cu definitia majoritara a natiunii. Un exemplu relevant este politica de asimilare fortata a populatiilor indigene din Statele Unite si Canada, unde copii indigeni erau luati de la familiile lor si plasati in scoli unde erau fortati sa adopte limba si cultura occidentala.
Conform unui studiu realizat de Pew Research Center in 2017, 58% dintre americani considera ca a fi nascut in Statele Unite este important pentru a fi considerat "cu adevarat american", subliniind astfel importanta identitatii nationale in perceptia publica.
Nationalismul cultural
Nationalismul cultural pune accent pe protejarea si promovarea culturii si traditiilor unei natiuni. El se manifesta prin sustinerea artei, literaturii, muzicii si altor forme de expresie care sunt vazute ca reprezentative pentru identitatea nationala.
Un exemplu de nationalism cultural poate fi vazut in politica culturala a Frantei, unde guvernul a implementat masuri pentru a proteja limba franceza de influentele externe, cum ar fi prin legislatii care limiteaza utilizarea cuvintelor straine in publicitate si media. In mod similar, in tarile nordice, exista un efort concertat pentru a sustine filmele si muzica locala prin finantare guvernamentala.
Nationalismul cultural poate fi vazut si in miscarea de renastere culturala din Irlanda, care a avut loc la sfarsitul secolului al XIX-lea. Aceasta miscare a avut ca scop redescoperirea si promovarea culturii gaelice, inclusiv a limbii, literaturii si folclorului, ca o modalitate de a consolida identitatea nationala in fata dominatiei britanice.
Cele mai citite articole
Potrivit profesorului Anthony D. Smith, specialist in nationalism si identitate etnica, nationalismul cultural este esential pentru supravietuirea identitatii nationale, mai ales in conditiile globalizarii. El subliniaza ca, in absenta unor politici culturale proactive, natiunile risca sa-si piarda identitatea distinctiva in fata fortelor economice si culturale globale.
Nationalismul economic
Nationalismul economic este o doctrina care pune accent pe protejarea economiei nationale impotriva influentelor externe. Acest lucru poate include politici protectioniste, cum ar fi tarifele si restrictiile comerciale, menite sa protejeze industriile locale de concurenta straina. Nationalismul economic este adesea vazut ca o reactie la globalizare si la pierderea controlului asupra economiei nationale.
Un exemplu de nationalism economic in actiune este politica "America First" promovata de fostul presedinte american Donald Trump. Aceasta politica a implicat impunerea de tarife asupra importurilor de otel si aluminiu, cu scopul de a proteja industriile americane. De asemenea, a fost renegociat Acordul NAFTA cu Canada si Mexic pentru a obtine conditii mai favorabile pentru muncitorii americani.
In Europa, Brexit-ul poate fi vazut ca o manifestare a nationalismului economic, unde o parte semnificativa a populatiei britanice a votat pentru iesirea din Uniunea Europeana in dorinta de a recastiga controlul asupra economiei nationale si a politicii comerciale.
Conform unei analize realizate de Organizatia Mondiala a Comertului, in perioada 2018-2019, numarul masurilor comerciale restrictive a crescut considerabil la nivel global, subliniind tendinta spre nationalism economic in diverse regiuni ale lumii. Specialistul in economie internationala, Dani Rodrik, argumenteaza ca nationalismul economic, desi controversat, poate servi ca un instrument legitim pentru guvernele care incearca sa echilibreze beneficiile si dezavantajele globalizarii.
Impactul nationalismului asupra politicii externe
Nationalismul nu influenteaza doar politica interna a unei natiuni, ci are un impact considerabil si asupra politicii externe. Acesta poate modela relatiile internationale prin promovarea unei politici externe agresive sau izolationiste, in functie de cum este definit interesul national.
De exemplu, in perioada interbelica, nationalismul agresiv al Germaniei naziste a condus la politica de expansiune teritoriala si, in cele din urma, la izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ideea de superioritate nationala a fost folosita pentru a justifica cucerirea si subjugarea altor popoare. In mod similar, nationalismul japonez in aceeasi perioada a dus la expansiunea imperiala in Asia de Est.
Pe de alta parte, nationalismul poate duce si la o politica externa izolationista. Statele Unite, sub conducerea lui Donald Trump, au adoptat o politica externa mai putin interventionista, retragandu-se din acorduri internationale precum Acordul de la Paris privind schimbarile climatice si reducand angajamentele militare in strainatate.
Conform unui raport al Institutului International pentru Studii Strategice, in ultimii ani, a existat o crestere a politicilor externe nationaliste in diverse tari, inclusiv in China, Rusia si India, ceea ce a dus la o crestere a tensiunilor internationale. Expertul in relatii internationale, John Mearsheimer, argumenteaza ca, in contextul unui sistem international anarhic, nationalismul ramane o forta puternica care modeleaza comportamentul statelor, determinandu-le sa urmareasca propriile interese nationale in detrimentul cooperarii globale.
Viitorul nationalismului
Nationalismul, in diversele sale forme, va continua sa fie o forta puternica in politica globala. Desi globalizarea a adus natiunile mai aproape ca niciodata, nationalismul ramane un punct focal in discutiile despre identitate, suveranitate si politica economica. In viitor, nationalismul se va confrunta cu diverse provocari, mai ales in contextul crizelor globale, cum ar fi schimbarile climatice si migratia masiva.
- Schimbarile climatice sunt o problema globala care necesita cooperare internationala. Nationalismul poate reprezenta o piedica in calea eforturilor globale de a combate schimbarile climatice, deoarece interesele nationale pot intra in conflict cu eforturile globale.
- Migratia masiva, cauzata de conflicte si schimbari climatice, pune presiune pe granitele nationale si testeaza limitele nationalismului. Tarile se confrunta cu problema integrarii migrantilor intr-un context in care identitatea nationala este puternic valorizata.
- Globalizarea economica continua sa creeze interdependente intre natiuni, complicand aplicarea politicilor nationaliste in domeniul economic. Tarile trebuie sa gaseasca un echilibru intre protejarea economiilor nationale si participarea la economia globala.
- Tehnologia si internetul au creat o comunitate globala, dar au si amplificat sentimentele nationaliste prin diseminarea de continut nationalist si xenofob. Acest paradox al globalizarii digitale va continua sa modeleze peisajul nationalist.
- Pandemia COVID-19 a aratat cat de importanta este cooperarea internationala. Cu toate acestea, multe tari au adoptat politici nationaliste in raspunsul lor la pandemie, subliniind tensiunea continua intre cooperarea globala si prioritizarea intereselor nationale.
In concluzie, nationalismul va ramane o componenta centrala a politicii mondiale, dar va trebui sa se adapteze la realitatile unui secol XXI interconectat si interdependent. Cum vor naviga natiunile intre nationalism si globalism va avea un impact profund asupra viitorului politic, economic si social al lumii.
