Uneori, sunt necesare o serie de investigații suplimentare pentru a putea diagnostica diverse afecțiuni. Printre acestea, se numără investigațiile imagistice, proceduri care necesită și utilizarea unor substanțe speciale care să favorizeze examinarea structurilor interne. Vorbim despre substanțele de contrast, care pot fi de mai multe tipuri în funcție de investigația în cauză. Află ce trebuie să știi despre substanța de contrast și cum să te pregătești pentru astfel de proceduri.
Ce este substanța de contrast?
Substanțele de contrast sunt substanțe utilizate în imagistica medicală pentru a ajuta la vizualizarea structurilor anatomice ale corpului uman. Acestea funcționează prin creșterea diferenței de contrast a țesuturilor ce urmează a fi examinate, acestea căpătând o radiodensitate mai mare. Astfel, în timpul investigațiilor, ele pot fi vizualizate mai ușor și se pot observa eventuale formațiuni tumorale sau modificări ale țesutului ce pot indica prezența unor afecțiuni.
Tipuri de substanțe de contrast
Medicii pot utiliza mai multe tipuri de substanțe de contrast în funcție de investigația pe care urmează să o realizeze, dar și de alte criterii specifice, precum afecțiunile care se suspectează, preexistența altor boli sau tratamentele urmate de către pacient. Acestea pot fi administrate oral, intraarterial, intravenos sau chiar intrarectal.
În cazul ecografiilor, substanța de contrast poate fi utilizată pentru ca vasele de sânge să poată fi observate mai bine, așadar se administrează intravenos. Dacă vorbim despre RMN, se vor utiliza substanțe paramagnetice, care au în compoziție fier, nichel, crom, mangan, care pot asigura un contrast clar pozitiv sau negativ în zona ce are nevoie de investigații. În cazul CT, substanțele utilizate conțin iod, astfel creând un contrast pozitiv.
Riscuri și efecte secundare
Cele mai citite articole
Utilizarea substanțelor de contrast în investigațiile imagistice poate fi însoțită de anumite riscuri și efecte secundare. Acestea pot varia de la reacții cutanate minore, precum mâncărime sau erupții, până la simptome mai severe, cum ar fi greață, vărsături, apariția unui gust metalic în gură sau o senzație de căldură în corp.
Un factor important în determinarea riscului de efecte secundare este istoricul de alergii al pacientului. Persoanele care se confruntă frecvent cu reacții alergice pot avea de-a face și în acest caz cu efecte secundare. Riscul crește și în cazul în care există și alte afecțiuni implicate, precum diabetul sau insuficiența renală.
O etapă importantă înainte de începerea investigațiilor este o discuție cu medicul referitoare la istoricul medical al pacientului și la toate tratamentele urmate de acesta. Astfel, se poate alege o substanță de contrast potrivită și se pot reduce riscurile de efecte adverse.
Pregătirea pentru investigații imagistice
În cadrul consultației inițiale, pe lângă explorarea istoricului medical al pacientului, medicul va face și câteva recomandări legate strict de procedură. De obicei, este nevoie să se evite consumul alimentelor cu câteva ore înainte de investigație, însă se recomandă consumul de apă, deoarece aceasta va ajuta la eliminarea mai rapidă a substanței din organism. Apa va trebui consumată în abundență și după procedură. Aceste investigații pot fi dificile și stresante pentru pacienți, însă medicii vor face tot posibilul să limiteze cât mai mult disconfortul.
Substanța de contrast este un element indispensabil pentru unele investigații imagistice, facilitând vizualizarea unor structuri anatomice. Deși există anumite riscuri și efecte secundare, acestea sunt în mare parte controlabile și sunt depășite de beneficiile pe care le oferă. Înainte de a fi expuși la aceste substanțe, este esențială o bună pregătire și o înțelegere aprofundată a acestui proces, așa că nu ezita să îi pui medicului tău orice întrebări.
